 ПОЗНАВАТЕЛЬНОЕ Сила воли ведет к действию, а позитивные действия формируют позитивное отношение Как определить диапазон голоса - ваш вокал Игровые автоматы с быстрым выводом Как самому избавиться от обидчивости Противоречивые взгляды на качества, присущие мужчинам Вкуснейший "Салат из свеклы с чесноком" Натюрморт и его изобразительные возможности Применение, как принимать мумие? Мумие для волос, лица, при переломах, при кровотечении и т.д. Как научиться брать на себя ответственность Зачем нужны границы в отношениях с детьми? Световозвращающие элементы на детской одежде Как победить свой возраст? Восемь уникальных способов, которые помогут достичь долголетия Классификация ожирения по ИМТ (ВОЗ) Глава 3. Завет мужчины с женщиной
Оси и плоскости тела человека - Тело человека состоит из определенных топографических частей и участков, в которых расположены органы, мышцы, сосуды, нервы и т.д.
| I. Pe ocean. Оngвndurare. Furtuna. Sosirea
VAPORUL german Blьcher, care mergea de la Hamburg la New York, se legгna pe valurile nesfвrєite ale oceanului. De patru zile оєi urma drumul, єi de douг zile trecuse de югrmurile оnverzite ale Irlandei, intrвnd оn plin ocean. De pe bordul vaporului, cвt puteai cuprinde cu ochii, nu se vedea decвt o cвmpie verde-surг, rгsturnatг оn brazde, frгmвntatг cu putere, pe alocuri оnspumatг, iar hгt-departe, tot mai оntunecatг, ce se unea cu zarea acoperitг de nori albi. Din nori scгpгrau fulgere care se frвngeau cвnd ici, cвnd colo оn apг, єi оn acest cadru perlat se desena limpede silueta оntunecatг a vaporului. Aceastг siluetг, оndreptatг, cu prora cгtre apus, cвnd se cгюгra greoaie pe valuri, cвnd se lгsa adвnc, de parcг s-ar fi scufundat; uneori nu se mai zгrea defel, alte daюi, cocoюatг pe greabгnul talazului, i se vedea єi fundul, dar mergea necontenit оnainte. Valurile pluteau cгtre vapor єi vaporul cгtre valuri, spintecвndu-le cu pieptul оn douг, оn urma lui, ca un єarpe uriaє, rгmвnea o cгrare albг de apг оnspumatг; cвюiva pescгruєi zburau deasupra punюii de comandг, fгcвnd оn aer figuri de acrobaюie, taman ca pescгruєii din Polonia. Vвntul era prielnic; vaporul mergea cu presiune scгzutг, dar оn schimb оєi ridicase pвnzele. Vremea era tot mai bunг. Ici єi colo, printre fвєiile de nori se iveau petice de cer albastru care оєi schimbau neоncetat forma. Din clipa cвnd Blьcher pгrгsise portul Hamburg, timpul fusese vвntos, dar fгrг furtunг. Vвntul bгtea dinspre apus, dar uneori se domolea: atuncea pвnzele cгdeau cu zgomot, pentru ca apoi sг se umfle iarгєi ca un piept de lebгdг. Mateloюii, оmbrгcaюi оn tricouri de lвnг strвnse pe trup, trгgeau cablul vergii de jos a uriaєului catarg єi, strigвnd ca оntr-o jelanie „Ho-ho-o!”, se оncovoiau din єale єi apoi se оndreptau dupг mlгdierea cвntecului. Оndemnurile lor se amestecau cu comenzile pe care le dгdeau din fluier ofiюerii de pe bord єi cu rгsuflarea оnfierbвntatг a coєului, care arunca оn vгzduh fвєii de nori sau inele de fum negru. Folosindu-se de timpul bun, cгlгtorii se оmprгєtiaserг pe punte. La pupa vaporului, se vedeau cгlгtorii din clasa оntвi, оn paltoane negre єi cu pгlгrii; la prorг, se оnghesuia mulюimea pestriюг a emigranюilor, care cгlгtoreau sub punte. Unii dintre ei єedeau pe bгnci, pufгind din lulele cu coada scurtг, alюii se lungiserг pe podea, iar alюii, aplecaюi peste bord, se uitau оn jos, cu privirile aюintite оn apг. Erau єi cвteva femei cu copii оn braюe єi cu cratiюe de tablг atвrnate la brвu. Cвюiva tineri se plimbau de la prorг pвnг la, puntea de comandг, cumpгnindu-se cu anevoinюг єi clгtinвndu-se оn fiecare clipг. Aceєtia cвntau Wo ist das deutsche Vaterland?[107] єi se gвndeau, poate, cг pe acest Vaterland nu-l vor mai vedea niciodatг, dar cu toate acestea, veselia nu-i pгrгsea deloc. Оn aceastг mulюime de oameni, numai doi erau mai triєti єi pгreau oarecum izolaюi de toюi ceilalюi: un bгrbat оn vвrstг єi o fatг tвnгrг. Amвndoi, neоnюelegвnd limba germanг, erau оntr-adevгr singuri єi se simюeau оnconjuraюi numai de strгini. Oricine ar fi ghicit de la prima vedere cine erau aceєtia: erau югrani poloni. Югranul se numea Wawrzon Toporek, iar fata Marysia, fiica lui. Plecau оn America єi abia, atuncea оndrгzniserг sг iasг оntвia oarг pe punte. Pe feюele lor slгbite de boalг se citeau spaima єi mirarea оn acelaєi timp. Se uitau cu ochi оnfricoєaюi la tovarгєii lor de drum, la, mateloюi, la vapor, la coєul care rгsufla gвfвit єi la valurile ameninюгtoare, care-єi aruncau coamele оnspumate pвnг pe puntea vaporului. Nu-єi spuneau nimic, pentru cг nu оndrгzneau. Wawrzon se rezema cu o mвnг de parapet, iar cu cealaltг оєi юinea єapca оn colюuri, ca sг nu i-o ia vвntul, iar Marysia se sprijinea de taicг-sгu єi, de cвte ori vaporul se apleca mai tare, ea se lipea de el cu un юipгt uєor de spaimг. Dupг o vreme, bгtrвnul curmг tгcerea: — Marysia! — Ce-i, tгicuюule? — Vezi? — Vгd. — Єi nu te miri? — Ba mг mir. Dar ea era mai degrabг оnfricoєatг decвt miratг; de altfel, ca єi bгtrвnul Toporek. Din fericire pentru el, valurile scгzurг, vвntul оncetг, iar printre nori se arгtг soarele. Cвnd vгzurг „soarele cel drag”, li se uєurг inima parcг, gвndindu-se cг era, taman ca la Lipiсce. Tot ce vedeau, era pentru ei nou єi necunoscut, numai discul soarelui, strгlucind єi оmprгєtiindu-єi razele pe tot cuprinsul, li se pгrea, un vechi prieten ocrotitor. Оn rгstimp, oceanul se liniєtea tot mai mult; dupг o vreme, pвnzele de pe catarge se lгsarг cu totul, iar de sus, de pe puntea de comandг, se auzi fluierul cгpitanului, єi mateloюii se repezirг sг le lege. Cвnd оi vгzurг pe aceєti oameni spвnzurвnd parcг оn vгzduh, deasupra unei prгpгstii, Toporek єi Marysia se simюirг iarгєi cuprinєi de mirare. — Flгcгii de la noi n-ar putea sг facг asemenea treabг, spuse bгtrвnul. — Dacг au putut nemюii sг se urce, n-ai grijг, cг s-ar fi urcat єi Jaњko, rгspunse Marysia. — Care Jaњko?... Al lui Sobek? — De unde al lui Sobek! Vorbesc de Smolak, grгjdarul. — E ager flгcгul, dar trebuie sг-юi iei gвndul de la el. Nici el nu-i pentru tine, nici tu pentru el. Tu te duci sг te faci cocoanг, iar el grгjdar a fost, єi grгjdar o sг rгmвie. — Are єi el gospodгria lui... — Are, dar la Lipiсce. Marysia nu rгspunse nimic, gвndindu-se numai cг de ceea ce оi e scris, omul nu scapг niciodatг, єi oftг adвnc; оntre timp, pвnzele fuseserг prinse la loc, iar elicea оncepu sг vвnzoleascг apa cu atвta putere, оncвt оntreg vaporul se cutremura din cauza miєcгrilor ei. Оn schimb, legгnarea vaporului оncetг aproape cu totul. Оn zare, apa pгrea linг єi albastrг. Pe punte se iveau mereu alюi cгlгtori: muncitori, югrani germani, vagabonzi din diferite oraєe de pe югrmul mгrii care plecau оn America, nu ca sг caute de lucru, ci ca sг-єi caute fericirea; acum pe punte era оmbulzealг, єi de aceea „Wawrzon єi Marysia, ca sг nu stea оn drumul celorlalюi, se aєezarг pe un colac de frвnghie, chiar оn vвrful prorei. — Tatг, mult om mai avea de mers pe apг? оntrebг Marysia. — Єtiu eu?! Pe cine оntrebi, nici unul nu-юi rгspunde creєtineєte. — Dar оn America cum o sг ne оnюelegem? — Pгi doar ni s-a spus cг acolo sunt o mulюime de oameni de la noi! — Tatг! — Ce? — Mгcar cг la tot pasul vedem tot lucruri nemaivгzute, tot mai bine era la noi, la Lipiсce, — Nu vorbi fгrг rost! Totuєi, dupг o clipг, Wawrzon adause, ca pentru sine: Cum o vrea Dumnezeu! Ochii fetei se umplurг de lacrimi, єi amвndoi se оntoarserг cu gвndul оndгrгt, la satul lor, la Lipiсce. Wawrzon Toporek оєi amintea оmprejurгrile care оl hotгrвserг sг plece оn America. Cum a fost? Mai acum vreo jumгtate de an, pe varг, i-au prins vaca оn trifoiul altuia. Gospodarul cu pricina i-a dus vita la ocol єi a cerut trei ruble despгgubire. Wawrzon n-a vrut sг plгteascг. S-au dus la judecatг. Treaba s-a tгrгgгnat pвnг la sorocul procesului. Gospodarul pгgubit a cerut atuncea sг i se plгteascг nu numai stricгciunea fгcutг de vacг, ci єi оntreюinerea ei, aєa оncвt cheltuielile creєteau cu fiecare zi ce trecea. Wawrzon se оncгpгювna, fiindcг nu se оndura de bani. Numai cu procesul cheltuise destul, deoarece se tot amвna оntruna, оn cele din urmг, Wawrzon pierdu procesul. Trebuia sг plгteascг pentru vacг o mulюime de bani; cum оnsг nu avea de unde sг-i scoatг, autoritгюile оncercarг sг-i vвndг calul; el se оmpotrivi, єi fu arestat, Toporek se zvвrcolea ca un єarpe, pentru cг era tocmai оn vremea seceriєului, aєa cг avea nevoie єi de cal, єi sг fie slobozit din оnchisoare, pentru a-єi face munca. A оntвrziat cu cгratul єi au оnceput ploile; grвul putrezi оn snopi; оєi fгcu deci socoteala cг din pricina unei pagube оn trifoiul altuia toatг agoniseala lui s-a prгpгdit, cг a pierdut atвюia bani, a pierdut o parte din vite єi recolta pe un an, aєa cг la primгvarг va trebui ori sг scurme pгmвntul cu mвinile, el єi cu fie-sa, fiindcг nu vor avea cu ce sг-l are, ori sг cerєeascг din poartг-n poartг. Cum оnsг оnainte de aceste оntвmplгri, fusese om cu stare єi-i mersese bine, оl cuprinse acum o deznгdejde atвt de adвncг, оncвt prinse darul beюiei. La crвєmг, cunoscu un neamю, care umbla prin sate, chipurile ca sг cumpere in, оnsг оn realitate se оndeletnicea cu trecerea oamenilor peste Ocean. Neamюul оi povesti minuni despre America. Оi fгgгdui pгmвnt fгrг platг, mai mult decвt aveau toюi oamenii din Lipiсce la un loc, cu pгduri єi lunci, iar югranului оi rвdeau ochii de bucurie. Credea єi nu prea, dar spusele neamюului erau оntгrite єi din sat, care spunea cг acolo stгpвnirea dг fiecгruia atвta pгmвnt „cвt poate sa юie”. Єtia de la nepotu-sгu. Neamюul avea atвюia bani, оncвt se minunau nu numai югranii, dar єi boierul. Astfel l-au tot ispitit pe Wawrzon, pвnг cвnd s-a оnduplecat. Ce sг mai rгmвnг aici? Pentru o simplг pagubг a pierdut atвta, оncвt cu banii aceia ar fi putut sг-єi tocmeascг un argat. Sг meargг mai departe, cгtre prгpastie? Sг-єi ia o cвrja оn mвnг, sг se ducг la bisericг єi sг cвnte „Sfвntг, cereascг Fecioarг оngereascг”? Aєa ceva n-are sг se оntвmple cвt e lumea. Bгtu palma cu neamюul; pвnг la Sfвntul Mihail оєi vвndu toatг gospodгria, оєi luг fata, єi acum iatг-i pe vapor, оn drum spre America! Dar cгlгtoria nu decurgea aєa cum se aєteptase Wawrzon: la Hamburg, l-au jecmгnit de bani; pe vapor єedeau laolaltг cu alюii, sub punte. Legгnarea vaporului єi priveliєtea oceanului fгrг de sfвrєit оi оngrozeau. Nu se puteau оnюelege, cu ceilalюi єi nici ceilalюi cu ei. Erau priviюi ca un lucru de nimica; erau aruncaюi la o parte, ca o piatrг de pe marginea drumului. Tovarгєii de drum nemюi оl luau оn rвs єi pe el, єi pe Marysia. La ceasul mesei, cвnd toюi dгdeau buzna cu farfuriile оn mвnг la bucгtarul care оmpгrюea mвncarea, ei erau оmpinєi ba оncolo, ba оncoace єi adesea rгmвneau cei din urmг, aєa оncвt de multe ori trebuiau sг rabde єi de foame. Lui Wawrzon nu-i era deloc la оndemвnг pe vaporul acesta. Era singur єi strгin. Оn afarг de ocrotirea lui Dumnezeu, alta nu avea. Оєi trгgea єapca оn colюuri pe-o ureche, se оntorcea cгtre fatг cu ochi miraюi, оi spunea sг se minuneze, єi el оnsuєi se minuna de toate cele, dar nu avea оncredere оn nimic. Uneori оl cuprindea teama ca nu cumva aceєti „pгgвni”, cum оєi numea el tovarгєii de cгlгtorie, sг-i arunce pe amвndoi оn apг, sг-l sileascг sг-єi schimbe credinюa sau sг-l punг sг iscгleascг cine єtie ce hвrtie prin care sг-єi vвndг sufletul diavolului! Chiar єi vaporul acesta, care оnainta zi єi noapte pe nesfвrєitul oceanului, care se cutremura, vuia, оnspuma apa, sufla ca un balaur, iar noaptea lгsa оn urma lui o dвrг luminoasг de scвntei, i se pгrea dus de o putere ciudatг, poate chiar a necuratului. Cuprins de aceste temeri de copil, pe care nu le mгrturisea оnsг fetei, simюea cг i se strвnge inima de groazг. Єi acest югran polonez, desprins din cuibul оn care se nгscuse, se simюea pe bunг dreptate ca un copil neajutorat єi lгsat оn voia Domnului. Оn afarг de aceasta, tot ceea ce vedea, tot ceea ce-l оnconjura nu putea sг-i intre оn cap; nu-i de mirare deci cг acum, cвnd stгtea pe un colac de frвnghie, capul sгu se оncovoia sub povara acestei mari nesiguranюe єi a necazurilor sale. Adierea care venea de pe apг оi cвnta оn urechi, repetвndu-i parcг necontenit acelaєi cuvвnt: „Lipiсce! Lipiсce!”; єuieratul vвntului оi amintea uneori cвte un cвntec de fluier auzit la Lipiсce; soarele оi grгia,: „Ce mai faci, Wawrzon? Am fost la Lipiсce”; dar elicea vaporului spulbera apa tot mai puternic, єi coєul rгsufla tot mai pripit, tot mai tare, ca douг duhuri rele, care-l trгgeau departe, tot mai departe de Lipiсce. Оntre timp, prin mintea Marysiei treceau alte gвnduri єi amintiri, оntocmai ca aceastг cгrare оnspumatг din urma vaporului sau ca pescгruєii ce zburau pe deasupra apei. Era pe toamnг, la Lipiсce, cu puюin оnainte de a porni la drum, єi fata оєi amintea cг оntr-o searг, tвrziu, s-a dus la fвntвna cu cumpгnг, sг aducг apг. Pe cer se iviserг cele dintвi stele, iar Marysia trгgea de cumpгnг, cвntвnd „Jaњko caii i-a adгpat – Kasia apг a luat”, єi se simюea atвt de tristг, ca o rвndunea care gвngureєte a jale, оnainte de a-єi lua zborul cгtre meleagurile strгine... Apoi, dinspre marginea pгdurii, dinspre pгdurea оntunecatг veni un zvon prelung de fluier... Era Jaњko Smolak, grгjdarul, care da de veste cг a vгzut cumpгna fвntвnii aplecвndu-se єi cг оndatг va veni єi el din miriєte. Nu trecu mult, єi sosi оn tropot de cal, sгri de pe armгsar, оєi scuturг pletele ca de in, iar ceea ce i-a grгit el atuncea a fost parcг un cвntec, pe care Marysia єi-l aduce aminte єi acum; оnchise ochii єi i se pгru cг Smolak оi єoptea iarгєi, cu glas tremurat: — Dacг taicг-tu s-a оndгrгtnicit, atuncea am sг dau єi eu оnapoi arvuna pe care am luat-o de la curte, am sг vвnd casa, am sг vвnd gospodгria єi am sг plec. Marysia mea, spunea el, unde te-i duce tu, acolo oi veni єi eu – oi zbura ca un cocor prin vгzduh, oi оnota ca raюa prin apг, m-oi rostogoli ca un inel de aur de-a lungul drumului – єi te-oi gгsi, draga mea! Fгrг tine, ce soartг m-ar aєtepta? Unde te-i duce tu, acolo oi fi єi eu; ce s-o оntвmpla cu tine, s-o оntвmpla єi cu mine; o singurг viaюг єi o singurг moarte avem amвndoi; єi precum jur aici, deasupra apei din fвntвnг, cг nu te voi pгrгsi, aєa sг-mi ajute Dumnezeu, scumpa mea Marysia!” Aducвndu-єi aminte de vorbele lui Jaњko, Marysia vedea parcг aievea єi fвntвna, єi luna plinг roєieticг, atвrnвnd deasupra pгdurii, єi pe Jaњko. Оn aceste aduceri-aminte, ea gгsi o uєurare єi o mare alinare. Jaњko era om hotгrвt, єi de aceea era оncredinюatг cг оєi va юine cuvвntul. Numai cг ea ar fi vrut ca Jaњko sг fie lвngг ea chiar оn clipa aceea єi sг asculte amвndoi vuietul mгrii. Lвngг el toate ar fi mai vesele єi mai plгcute cгci el nu se teme de nimeni єi єtie sг iasг din orice оncurcгturг. Ce-o fi fгcвnd el oare acum, la Lipiсce, unde trebuie sг fi cгzut оntвia zгpadг? Єi-o fi luat toporul єi s-o fi dus la pгdure? Sau o fi оngrijind de cai? L-o fi mвnat de la curte, cu sania, cine єtie nude? O fi tгind copci оn gheaюa din baltг, ca sг aibг vitele loc de adгpat? Unde s-o fi aflвnd acum iubitul ei? Fata vedea aievea satul Lipiсce: zгpada scвrювind pe drum, o geanг de cer care se zгreєte printre ramurile оntunecate ale copacilor desfrunziюi, un stol de stгncuюe care trec croncгnind dinspre pгdure cгtre sat, fumul care se оnalюг din hogeagurile caselor, cumpгna fвntвnii – sloi de gheaюг – iar оn depгrtare, pгdurea оnvгpгiatг de razele soarelui єi presгratг cu omгt. Eh! Dar unde se afla ea acum, unde a dus-o voia lui tatг-sгu?! Оn zare, cвt vezi cu ochii, apг єi iar apг, brazde verzui єi fвєii оnspumate; єi pe toatг aceastг nesfвrєitг cвmpie de apг nu se aflг decвt acest vapor, ca o pasгre rгtгcitг; sub cerul jos, pustietate, cumplit vuiet de valuri care se jeluiesc, vвntul care єuierг, iar оn faюa vaporului, acolo, departe, la capгtul pгmвntului, se aflг fгrг doar єi poate cea mai depгrtatг dintre югri. Sгrmane Jaњko! Ai s-o mai gгseєti tu oare pe Marysia? Ai sг zbori ca єoimul prin vгzduh sau ai sг оnoюi ca peєtele prin apг? єi оn clipa asta, acolo, la Lipiсce, te mai gвndeєti tu oare la ea? Soarele cobora оncet cгtre asfinюit, mistuindu-se оn ocean. Pe unda оncreюitг se aєternu un drum larg єi оnsorit, care se dezghioca оn boabe aurii, оєi schimbг culoarea, luci, luminг, se оnvгpгie єi se pierdu undeva, оn zare. Intrвnd pe aceastг pвrtie de foc, vaporul pгrea cг aleargг dupг soarele care pierea. Fumul care ювєnea din coє era roєu, catargele єi odgoanele ude erau trandafirii, marinarii оncepurг sг cвnte, iar оn rгstimp, discul de raze creєtea necontenit єi cobora tot mai adвnc, оn strгfunduri. Оn scurtг vreme nu se mai vгzu deasupra valurilor decвt jumгtate de disc, apoi nu se mai vгzurг decвt razele, єi оn cele din urmг pe оntregul apus se revгrsг o vasta оnvгpгiere, оncвt nu mai puteai єti, оn aceastг оmpletire de lumini, unde se sfвrєea scвnteierea valurilor єi unde оncepea cerul, unde оncepea vгzduhul єi unde apa, scгldate toate deopotrivг оn aceeaєi strгluminare, care se stingea оncetul cu оncetul; oceanul vuia cu vuiet puternic, dar mвngвios, ca єi cвnd єi-ar fi spus rugгciunea de searг. Оn asemenea clipe, sufletul omului se оntraripeazг єi ce trebuie sг юinг minte nu uitг; unde-i este drag, оntr-acolo aleargг. Wawrzon єi Marysia simюirг amвndoi cг, deєi vвntul оi purta оnainte, ca pe niєte frunze cгzute, rгdгcinile lor nu se aflau оn partea aceea cгtre care mergeau ei, ci оn cealaltг parte, din care plecaserг: pгmвntul polon, pгmвntul mгnos, care se legгna ca un singur val, оncгrcat de pгduri, оmpestriюat de acoperiєurile de paie ale caselor, plin de lunci aurite, de flori єi de ape sclipitoare, plin de cocostвrci, de rвndunele, de troiюe ridicate оn margine de drum, de conacuri albe ascunse printre tei; pгmвntul unde omul te оntвmpinг scoювndu-єi єapca оn colюuri pвnг la pгmвnt єi grгind: „Binecuvвntat fie-i numele!”, iar celгlalt rгspunde: „Оn vecii vecilor!” Glia atotputernicг:, mama noastrг, mai bunг, mai cinstitг єi mai iubitг, decвt toate mamele din lume! Inimile lor de югrani au simюit оn clipa aceea ceea ce nu simюiserг pвnг atuncea. Wawrzon se descoperi, єi razele soarelui ce apunea оi luminarг pгrul argintiu; mintea lui se frгmвnta, pentru cг nu єtia, sгrmanul de el, cum sг-i tгlmгceascг Marysiei ceea ce voia sг-i spunг, оn cele din urmг, glгsui: — Marysia, mг simt aєa ca єi cвnd am fi lгsat ceva acolo, acasг! — Norocul l-am lгsat єi iubirea, rгspunse fata cu glas scгzut, ridicвnd ochii оn sus, ca pentru rugгciune. Оntre timp, se-ntunecase. Cгlгtorii оncepurг sг coboare de pe punte. Totuєi pe vapor era o miєcare neobiєnuitг. Dupг un apus frumos, noaptea nu este totdeauna liniєtitг, de aceea comenzile date de ofiюeri nu mai оncetau, iar marinarii manevrau odgoanele. Cele din urmг raze оmpurpurate se stinserг оn mare, єi оn aceeaєi clipг ceaюa оncepu sг pluteascг deasupra apei. Stelele clipirг pe cer єi apoi pierirг. Negura se оmpвnzea vгzвnd cu ochii, acoperind cerul, zarea єi chiar vaporul. Nu se mai vedeau decвt coєul єi catargul cel mare, din mijloc; priviюi de departe, marinarii miєcau ca niєte umbre. Dupг un ceas, totul era оnvгluit оntr-o pвclг alburie, chiar єi lanterna care atвrna оn vвrful catargului, chiar єi scвnteile care ювєneau din coє. Vaporul nu se mai legгna. Ai fi zis cг, sub povara ceюii, valurile se domoliserг єi se оmprгєtiaserг. Se lгsase o noapte adвncг єi liniєtitг. Deodatг, оn mijlocul tгcerii, se auzirг din zarea cea mai depгrtatг niєte zgomote ciudate. Era ca rгsuflarea greoaie a unui piept, uriaє care se apropia, de vapor. Uneori, un glas striga parcг din оntuneric; dupг aceea s-a, stвrnit o оnvгlmгєealг de voci depгrtate єi pline de jale, care parcг, boceau єi se tвnguiau. Toate aceste chemгri pornite din haos єi din оntuneric veneau оn goanг cгtre vapor. Cвnd aud asemenea voci, marinarii spun cг furtuna оєi cheamг vвnturile din iad. Prevestirile erau tot mai vгdite. Оmbrгcat оntr-o manta de cauciuc cu glugг, cгpitanul se urcг pe puntea de comandг; ofiюerul оєi ocupa locul sгu obiєnuit, оn faюa busolei luminate. Pe punte nu mai rгmгsese nici un cгlгtor. Wawrzon єi cu Marysia coborвrг єi ei оn magazia cea mare de sub punte, laolaltг cu ceilalюi. Acolo era liniєte. Lгmpile atвrnate de tavanul scund оmprгєtiau o luminг tristг оn cuprinsul оncгperii, peste emigranюii care єedeau pe paturile оnєiruite de-a lungul peretelui. Sala era mare, оnsг lugubrг, cum sunt mai totdeauna sгlile de clasa a patra. Tavanul aproape se confunda cu bordajul vaporului, de aceea culcuєurile de la capete, despгrюite prin єipci, semгnau mai curвnd cu niєte gгuri оntunecate decвt cu niєte paturi. De altfel, оntreaga salг оюi fгcea impresia unei pivniюe vaste. Aerul era оmbвcsit de un miros amestecat de pвnzг datг cu catran, de odgoane, de юiюei, de mare єi de umezealг. Nici o asemuire cu minunatele saloane de clasa оntвi! O cгlгtorie оntr-o magazie ca aceasta, fie єi numai de douг sгptгmвni, оюi otrгveєte pieptul cu un aer nesгnгtos, te оngгlbeneєte la faюг єi adesea te оmbolnгveєte de scorbut. Wawrzon єi fiicг-sa cгlгtoreau numai de patru zile, єi totuєi, dacг cineva, ar fi comparat-o pe Marysia de odinioarг, cea de la Lipiсce, sгnгtoasг єi rumenг, cu fata de astгzi, slгbitг de boalг, n-ar mai fi recunoscut-o. Bгtrвnul Wawrzon era єi el galben ca ceara, mai ales din pricinг cг оn cele dintвi zile nu ieєiserг deloc pe punte, fiind оncredinюaюi cг nu le este оngгduit. Cum puteau sг єtie ei ce se оngгduia єi ce nu? Aproape cг nu оndrгzneau nici sг se miєte din loc єi, afarг de aceasta, se temeau sг-єi lase lucrurile nepгzite. Tot aєa stгteau єi acum, dar nu numai ei, ci єi ceilalюi, fiecare pe lвngг lucrurile lui. Toatг sala era plinг de boccelele emigranюilor, ceea ce fгcea ca neorвnduiala sг fie єi mai mare, iar priveliєtea єi mai tristг. Aєternutul de pat, оmbrгcгmintea, merindele, feluritele unelte єi vase de tinichea, unele peste altele, erau оmprгєtiate, оn grгmezi mai mari sau mai mici, pe toatг podeaua. Pe ele stгteau emigranюii, оn cea mai mare parte nemюi. Unii trгgeau tabac pe nas, alюii pгcгneau din lulele. Norii de fum se opreau sub tavanul scund єi, rвnduindu-se оn fвєii lungi, оnvгluiau lumina lгmpilor. Cвюiva copii plвngeau prin unghere, dar zarva obiєnuitг contenise, pentru cг ceaюa-i pгtrunsese pe toюi cu un fel de tristeюe, teamг єi оngrijorare. Emigranюii, care aveau mai multг experienюг, cunoscurг оn aceasta prevestirea furtunii. De altfel, pentru nimeni nu mai era o tainг cг primejdia sau poate chiar moartea se apropia. Wawrzon єi Marysia nu pricepeau nimic. De cвte ori cineva-deschidea pentru o clipг uєa, se auzeau limpede vocile depгrtate єi rгu prevestitoare, care veneau din haos. Stгteau amвndoi оn fundul sгlii, оn ungherul cel mai strвmt, lвngг prorг. Tovarгєii lor de cгlгtorie оi оmpinseserг оn locul оn care legгnarea vaporului se simюea mai greu decвt oriunde. Bгtrвnul muєca dintr-un codru de pвine pe care єi-o luase de la Lipiсce, iar fata, care se plictisise stвnd atвta timp degeaba, оncepu a-єi оmpleti pгrul pentru noapte. Cu оncetul, оnsг, tгcerea celorlalюi, оntreruptг numai de plвnsetul copiilor, o puse pe gвnduri. — Ce-or fi avвnd nemюii astг-searг de sunt atвt de tгcuюi? оntrebг ea. — Єtiu eu? rгspunse ca totdeauna Wawrzon. Or fi avвnd vreo sгrbгtoare de-a lor sau cine єtie ce. Deodatг vaporul se cutremurг din toate оncheieturile zguduit parcг de o priveliєte оngrozitoare. Cratiюele pe care cгlгtorii le юineau pe lвngг ei clгnюгnirг posomorвt, flгcгrile lгmpilor crescurг єi lumina se revгrsг mai puternicг, iar cвteva glasuri оntrebarг cu spaimг: — Ce оnseamnг asta? Ce este? Dar nu rгspunse nimeni. A doua zguduiturг mai puternicг decвt cea dintвi, smuci vaporul; prora se ridicг deodatг, єi tot atвt de repede se iasг оn jos; оn aceeaєi clipг un val lovi оnгbuєit оn ferestruia rotundг a bordului. — Vine furtuna! єopti Marysia cu glas de spaimг. Оntre timp, оn preajma vaporului se dezlгnюui un vuiet ca оntr-o pгdure zgвlювitг deodatг de vijelie; se auzirг urlete, de parcг ar fi venit o haitг de lupi. Vвntul izbi vaporul o datг єi оncг o datг, оl оntoarse pe-o parte, оl оnvвrti оn loc, оl ridicг оn sus єi-l trвnti ca оntr-o prгpastie... Оncheieturile оncepurг a trosni; cratiюele, boccelele cu boarfe, lгzile єi uneltele zburau pe podea, azvвrlite dintr-un ungher оn altul. Cвюiva cгlгtori se prгbuєirг pe podea; puful din perne se оmprгєtie оn aer, iar sticlele lгmpilor sunarг, a jale. Afarг se auzi un vaiet, o larmг єi plescгitul apei, care se revгrsa din plin pe punte; vaporul se smuci iarгєi, femeile юipau, copiii plвngeau, toюi goneau dupг lucrurile lor, єi peste toatг aceastг tulburare єi peste tot acest haos, nu se auzeau decвt semnalele de fluier, ascuюite, ale ofiюerilor, єi din timp оn timp tropгitul оnгbuєit al marinarilor, care alergau pe puntea, de sus. — Fecioarг Maria de la Czкstochowa! murmurг Marysia. Capгtul vaporului unde se aflau amвndoi se ridicг brusc, єi apoi se prгbuєea ca turbat. Deєi se юineau оncleєtaюi de marginea paturilor, erau aruncaюi cu atвta putere, оncвt uneori se loveau de pereюi. Rгgetul valurilor crescu, iar tavanul scвrювia atвt de groaznic, оncвt se pгrea cг dintr-o clipг оn alta grinzile єi toatг lemnгria se vor frвnge cu trosnet mare. — Юine-te bine, Marysia! striga Wawrzon, cu tгrie, ca sг biruie larma stвrnitг de furtunг, dar оn scurtг vreme spaima оl gвtui єi pe el, ca єi pe ceilalюi. Copiii nu mai plвngeau, femeile nu mai юipau; numai piepturile se ridicau єi scгdeau оntr-o rгsuflare grгbitг, iar mвinile se agгюau cu оnfrigurare de orice sprijin pe care-l gгseau pe aproape. Furia furtunii creєtea necontenit. Se dezlгnюuiserг toate puterile firii, ceaюa se amesteca cu оntunericul, norii cu apa, furtuna cu spuma; valurile bгteau оn vapor ca tunurile, aruncвndu-l cвnd оn dreapta, cвnd оn stвnga, оnгlювndu-l оn nori єi apoi prгvгlindu-l оn fundul mгrii. Uneori coamele оnspumate ale talazurilor mгturau vaporul pe toatг lungimea lui; uriaєele trombe de apг clocoteau оntr-o frгmвntare cumplitг. Оn salг, lгmpile cu ulei оncepurг a se stinge. Era din ce оn ce mai оntuneric, iar Wawrzon єi Marysia credeau cг se apropie оntunericul morюii. — Marysia, оncepu югranul cu glas gвfвit, rгsuflвnd cu anevoinюг, Marysia, iartг-mг cг te-am dus la pieire. Ne-a venit ceasul din urmг. N-o sг mai apucгm sг vedem lumina cu ochii noєtri pгcгtoєi. Nici tu spovedanie, nici tu numire, nici mгcar pe pгmвnt nu ne aflгm; pe apг avem sг mergem la judecata de apoi, sгrmanii de noi! Cвnd оl auzi vorbind astfel, Marysia оnюelese cг nu mai aveau nici o scгpare. Tot felul de gвnduri оi treceau prin minte, єi un glas оi striga оn suflet: — Jaњko, Jaњko, scumpul meu, mг auzi tu, oare, de-acolo, de la Lipiсce? Єi i se strвnse inima de atвta jale, оncвt izbucni оntr-un plвns cu hohote. Plвnsul fetei suna cu putere оn sala оn care toюi ceilalюi tгceau, ca la un priveghi de оngropгciune. De undeva, dintr-un ungher, un glas strigг; Still, dar оndatг conteni, speriat parcг de propriul sгu sunet. Оntre timp, o altг sticlг de lampг cгzu la pгmвnt, iar lumina ei se stinse. Se fгcu єi mai оntuneric. Cгlгtorii se buluciserг оntr-un colю, ca sг fie mai aproape unul de altul. Оn tot cuprinsul stгpвnea o tгcere оnfricoєatг, cвnd, deodatг, оn mijlocul acestei liniєti rгsunг glasul lui Wawrzon: — Kirie, eleison![108] — Hristi eleison![109] rгspunse printre lacrimi Marysia. — Hristoase, ascultг-ne! — Pгrinte ceresc, Doamne, fie-юi milг de noi! se rugau laolaltг tatгl єi fata. Оn sala оntunecatг, vocea bгtrвnului єi rгspunsurile Marysiei, оntretгiate de suspine de plвns, rгsunau cu o ciudatг solemnitate. Cuiva emigranюi оєi descoperirг capetele. Cu оncetul, plвnsul fetei conteni, glasurile se ridicarг, mai liniєtite, mai limpezi. Afarг, furtuna urla. Deodatг, printre cei care stгteau lвngг uєг se auzi un юipгt. Un val trвntise uєa de perete, nгvгlind оn salг; apa se оmprгєtie, foєnind, prin toate ungherele; femeile оncepurг sг юipe єi, ca sг se apere, se urcarг pe paturi. Toюi credeau cг le-a sosit sfвrєitul. Dupг o clipг intrг ofiюerul de serviciu cu lanterna оn mвnг, ud leoarcг єi roєu la faюг. Prin cвteva cuvinte liniєti femeile, spunвndu-le cг apa pгtrunsese оn salг numai printr-o оntвmplare; apoi adause cг vaporul se aflг оn larg єi cг deci primejdia, nu este prea mare. Trecu un ceas sau poate douг. Furtuna se dezlгnюui cu o furie tot mai mare. Vaporul trosnea, se poticnea оn bot, se ridica pe pupг, se lгsa pe o coastг, dar nu se cufunda. Оntre timp, oamenii se liniєtirг; cвюiva se єi culcaserг. Trecurг alte ceasuri; оn sala оntunecatг, prin gratiile spiraiului[110] rгzbгtu lumina dimineюii; ziua se ridica peste ocean, tulbure, speriatг, tristг, оntunecatг parcг, aducвnd totuєi oarecare alinare єi nгdejde. Dupг ce au spus toate rugгciunile pe care le єtiau pe dinafarг, Wawrzon єi Marysia s-au urcat оn culcuєurile lor єi au adormit adвnc. Sunetul clopoюelului care-i chema la gustarea de dimineaюг abia оi trezi. Dar nu puturг sг mгnвnce. Aveau capetele grele, ca de plumb; bгtrвnul se simюea mai rгu decвt fata. Оn mintea-i buimacг nu mai оncгpea nici un gвnd. Neamюul care-l оndemnase sг plece оn America оi spusese, ce-i drept, cг va trebui sг meargг єi pe apг, dar Wawrzon nu-єi оnchipuise niciodatг cг o sг fie o apг atвt de mare єi cгlгtoria o sг юinг atвtea zile єi atвtea nopюi! Credea, cг trecerea aceasta va fi o plimbare, aєa cum trecuse atвtea ape оn viaюa lui. Dacг ar fi єtiut cвt de mare e oceanul, ar fi rгmas ia Lipiсce. Оn afarг, de aceasta, alte оndoieli оi frгmвntau mintea: nu cumva, єi-o fi vвndut diavolului sufletul lui єi al fetei, оntru pierzania, amвndurora? Nu o fi oare pгcat pentru un catolic din Lipiсce sг mвnie pe Dumnezeu, pornind оntr-un haos ca acesta, prin care umblг de cinci zile, оn drum cгtre югrmul celгlalt, dacг o fi cu adevгrat vreun югrm de cealaltг parte? Spaima єi оndoielile lui aveau sг sporeascг оn cele єapte zile care au urmat; furtuna bвntui оncг patruzeci єi opt de ceasuri, єi dupг aceea se potoli. Wawrzon оndrгzni sг iasг iarгєi cu Marysia pe punte; cвnd se trezirг оnsг оn faюa valurilor, cвnd vгzurг apa care se legгna, оncг, оntunecatг єi parcг tot furioasг, cвnd pe cuprinsul ei se ridicarг munюi uriaєi єi se adвncirг vгi miєcгtoare єi fгrг fund ce se оndreptau cгtre vapor, оєi spuserг iarгєi cг din aceastг primejdie nu-i poate scгpa, nici o forюг omeneascг, ci numai mвna lui Dumnezeu sau cine єtie ce altг forюг atotputernicг. Оn sfвrєit, vremea se оnseninг deplin. Dar zilele treceau una dupг alta, єi оn faюa vaporului se vedeau numai bulboane fгrг de sfвrєit, uneori verzi, alteori albastre, aidoma cu cerul. Iar sus, оn naltul cerului, treceau uneori nori mici єi alburii, care seara se оnvгpгiau єi apoi se duceau sг se culce cгtre apusul depгrtat. Vaporul gonea оn urma lor, pe apг. Wawrzon оncepu a se gвndi cu adevгrat cг apa asta n-are sг se mai sfвrєeascг niciodatг єi, luвndu-єi inima оn dinюi, se hotгrо sг оntrebe pe cineva. Оntr-o zi, vгzвnd pe un marinar care se ducea dupг treburile lui, оєi scoase єapca оn colюuri єi, salutвnd umil pвnг la pгmвnt, grгi: — Preacinstite domn, mai e mult pвnг sг ajungem? Ce minune! Marinarul nu izbucni оn rвs, ci se opri єi-l ascultг Pe faюa-i roєie єi biciuitг de vвnt se citeau urmele unor aduceri-aminte, care nu izbuteau sг se оnchege dintr-o datг оntr-un gвnd bine lгmurit... Dupг o clipг, оntrebг: — Was? — O sг ajungem degrabг la югrm, preacinstite domn? — Douг zile! Douг zile! repetг cu anevoinюг marinarul, ridicвnd оn acelaєi timp douг degete. — Mulюumim frumos. — De unde sunteюi? — De la Lipiсce. — Was ist das[111], Lipiсce? Marysia, care se apropiase de ei оn timpul cвt vorbeau, se оmpurpurг la faюг, dar, ridicвnd cu sfialг ochii cгtre marinar, spuse cu glas subюire, cum vorbesc fetele de la юarг: — Noi suntem din юinutul Poznaс, domnule... Marinarul privea оngвndurat un piron puternic care unea bordajul vaporului; dupг un rгstimp, se uitг la fatг, la pгrul ei bгlai ca inul, єi pe faюa lui brгzdatг se ivi o luminг de duioєie. Dupг o clipг, spuse cu gravitate: — Am fost єi eu la Gdansk... Оnюeleg limba polonг... Eu sunt caєub[112]... Frate cu voi, dar asta a fost demult!... Jetz ich bin Deutsch[113]. Rostind aceste cuvinte, оnгlюг capul odgonului, pe care-l юinea dintru-nceput оn mвnг, se оntoarse єi, strigвnd marinгreєte: „O! O! O!”, оncepu sг tragг... De atuncea, ori de cвte ori Wawrzon єi Marysia se aflau pe punte, marinarul, cвnd оi vedea, zвmbea cгtre Marysia cu prietenie. Iar ei se bucurau din toata inima, simюind cг au un suflet prieten pe acest vapor german. De altfel, drumul se apropia de sfвrєit. A doua zi dimineaюг, cвnd ieєirг pe punte, o priveliєte ciudatг li se оnfгюiєa оnaintea ochilor: оn depгrtare se zгrea ceva legгnвndu-se pe mare, iar cвnd vaporul se apropie, vгzurг un butoi mare roєu, pe care valurile оl clгtinau оncet; mai departe se vedea un alt butoi, apoi al treilea єi-al patrulea, Vгzduhul єi apa erau оnvгluite оn ceaюг, ceaюг nu prea deasг, argintie єi domoalг; bulboana de apг era netedг, liniєtitг, єi cвt cuprindeai cu ochii, zгreai tot mai multe butoaie ce se legгnau pe ocean. Stoluri de pгsгri albe cu aripi negre zburau оn urma vaporului, юipвnd. Pe punte era o miєcare neobiєnuitг. Marinarii оmbrгcaserг alte haine; unii spгlau puntea, alюii spгlau geamurile єi farurile puternice ale vaporului; la catarg se оnгlюa un steag, iar оn spatele vaporului fu arborat un altul mai оnalt. Toюi cгlгtorii erau оnvioraюi єi bucuroєi. Toюi ieєiserг pe punte. Unii оєi aduseserг boccelele cu boarfe єi оncepuserг sг le lege. Vгzвnd toate acestea, Marysia spuse: — Fгrг doar єi poate cг ne apropiem de югrm. Єi ea, єi Wawrzon erau iarгєi voioєi. Deodatг se ivi spre apus mai оntвi insula Sandy Hook, єi apoi o altг insulг, cu o clгdire mare la mijloc; оn depгrtare se zгrea, parcг, o ceaюг deasг, un nor sau o Fumegare, care se оntindea deasupra mгrii оn fвєii nedesluєite, оndepгrtate, tulburi, amorfe... La vederea acestei priveliєti se stвrni mare zarva; toюi arгtau cu degetele оntr-acolo, iar sirena vaporului fluierг prelung, ca оntr-o tresгrire de bucurie. — Ce este asta? оntrebг Wawrzon. — New York, rгspunse caєubul, care stгtea alгturi. Оntre timp, fumegarea оndepгrtatг se оmprгєtia єi pierea, iar оn locul ei, pe mгsurг ce vaporul spinteca apa argintie, se vedeau liniile caselor, ale acoperiєurilor, ale coєurilor; turnurile ascuюite se desenau tot mai limpede pe albastrul cerului; lвngг ele se vedeau uriaєele coєuri ale fabricilor, iar din coєuri se ridicau coloane de fum, spulberate оn coame stufoase; оn vвrful lor se vedeau mii de steaguri, de toate culorile, pe care vвntul mгrii le legгna ca pe niєte flori de cвmp. Vaporul se apropia tot mai mult, oraєul minunat ieєea parcг din apг. Wawrzon fu cuprins de o mare bucurie; оєi descoperi capul, deschise gura, se uitг, єi dupг aceea se оntoarse cгtre fatг: — Marysia! — Dumuezeule! — Vezi? — Vгd. — Minunatu-te-ai? — Minunatu-m-am. Wawrzon nu numai cг se minunase, dar rгmгsese оncremenit. Vгzвnd югrmul оnverzit de o parte єi de alta a oraєului єi copacii оntunecaюi ai parcurilor, оєi urmг vorba: — Da! Domnul fie lгudat! Numai de ne-ar da pгmвnt pe-aproape de oraєul гsta: iacгtг, lunca de colo ar fi taman lвngг tвrg. Cвnd e zi de iarmaroc, poюi sa te duci cu vaca, poюi sг te duci cu porcul єi poюi sг le neguюezi cum pofteєti. Lume se vede a fi multг prin partea locului. Оn Polonia am fost югran, iar aici am sг fiu domn... Оn acea clipг se desfгєura оnaintea ochilor lor minunatul Naюional Park, оn toatг оntinderea lui. Wawrzon, vгzвnd єirurile de copaci, spuse iarгєi: — Am sг mг оnchin pвnг la pгmвnt preacinstitului comisar al guvernului єi am sг-i tгlmгcesc cu bгgare de seamг, ca sг-mi dгruiascг mгcar vreo douг pogoane din pгdurea asta, iar din partea cealaltг, sг mг lase s-adun lemne. Dacг e moєie, moєie sг fie. Dimineaюa am sг mвn argatul cu lemne la oraє. Slavг Celui-de-sus, vгd cг neamюul nu m-a оnєelat... Marysiei оi plгcea de asemenea єi nu єtia nici ea cum de-i vine оn minte cвntecul pe care miresele оl cвnta mirilor la nunюile de la Lipiсce: „Ia le uitг panul! Ia le uitг panul! Cum nu-єi lasг el veєmвntul, Cuєma єi sumanul!” S-o fi gвndit poate sг i-l cвnte sгrmanului Jaњko, cвnd va veni aici dupг ea, iar ea va fi moєieriюг? Оn vremea aceasta, dinspre biroul serviciului de carantinг venea cгtre vapor un vaporaє mai mic. Vreo patru-cinci oameni se urcarг pe punte. Оncepurг discuюii, cгlгtorii se strвngeau unii pe alюii. Puюin dupг aceea sosi un alt vapor, care venea dinspre oraє, aducвnd cu el agenюi de-ai hotelurilor єi de-ai boarding-house[114]-urilor, cгlгuze, zarafi care schimbг banii, єi toюi юipau cвt оi lua gura, se оmbulzeau, se оnvвrteau pe punte de la un capгt la altul. Wawrzon єi Marysia picaserг parcг la o moarг, la care nu єtiau ce aveau de fгcut. Marinarul caєub оl sfгtui pe bгtrвn sг-єi schimbe banii єi-i fгgгdui cг va veghea el оnsuєi ca sг nu fie оnєelat, aєa cг Wawrzon se lгsг оnduplecat. Pentru toюi banii pe care оi avea dobвndi patruzeci єi єapte de dolari оn argint. Оn timp ce se petreceau toate acestea, vaporul se apropiase atвt de mult de oraє, оncвt acum se vedeau, nu numai casele, ci єi oamenii care se plimbau pe bulevarde; strecurвndu-se printre alte vapoare, mai mari sau mai miei, vaporul ajunse оn sfвrєit la югrm єi pгtrunse оn docul strвmt al portului. Cгlгtoria se sfвrєise. Oamenii de pe vapor оncepurг sг se оmprгєtie ca albinele dintr-un stup. Mulюimea pestriюг se scurse pe pasarela оngustг, оntinsг de la bord la югrm; clasa оntвi, apoi a doua, iar cei care cгlгtoriserг sub punte, оmpovгraюi de bagaje, rгmaserг la urmг. Cвnd Wawrzon єi Marysia, оmpinєi de mulюime, ajunserг pe bord, se gгsirг faюг оn faюг cu marinarul caєub. Acesta strвnse cu putere mвna lui Wawrzon, spunвndu-i: — Bruder; doresc Gluck![115] Єi юie, fetiюo! Dumnezeu sa vг ajute! — Dumnezeu sг te rгsplгteascг! rгspunserг amвndoi, dar tocmai acum, la despгrюire, nu avurг vreme sг se оntindг la vorbг. Mulюimea оi оmpinse pe pasarela оnclinatг єi dupг o clipг se aflarг оn clгdirea оncгpгtoare a vгmii. Un vameє, оmbrгcat оntr-o hainг cenuєie єi cu stea de argint, le pipгi bagajele єi strigг: All right[116], єi le arгtг uєa de ieєire. Ieєirг єi se trezirг оn stradг. — Єi acuma ce facem, tatг? оntrebг Marysia. — Trebuie sг aєteptгm. Neamюul mi-a spus cг o sг vinг оndatг un comisar din partea guvernului єi are sг оntrebe de noi. Se oprirг deci lвngг zid, aєteptвnd sosirea comisarului, iar оntre timp оi оmpresurг zarva necunoscutг pвnг atuncea a marelui oraє. Asemenea priveliєte nu vгzuserг niciodatг. Strгzile erau drepte, largi єi pline de forfota oamenilor, ca la bвlci; prin mijloc, treceau trгsuri, omnibuze, camioane. Jur оmprejur se auzea un grai ciudat, necunoscut, єi rгsunau cu putere strigгtele muncitorilor din port єi ale negustorilor ambulanюi. Оn toatг clipa treceau niєte oameni negri din creєtet pвnг оn tгlpi, cu capete mari єi cu pгrul creю. La vederea lor, Wawrzon єi Marysia оєi fгceau semnul crucii. Tare ciudat li se pгrea oraєul acesta, care vuia de atвta larmг, plin de fluierгturile locomotivelor, de huruitul trгsurilor єi de strigгtele oamenilor. Toюi umblau atвt de repede, de parcг ar fi fugгrit pe cineva, sau parcг ar fi fost ei оnєiєi fugгriюi, єi ce furnicar de oameni, ce chipuri ciudate: unele negre, altele mгslinii, altele roєcovane. Se opriserг оn apropierea portului, tocmai acolo unde era оmbulzeala cea mai mare: din unele vapoare se descгrcau baloturi de marfг, iar оn altele se оncгrcau, camioanele soseau mereu, roabele huruiau pe punюi, єi peste tot era o frгmвntare єi o zarvг ca la o fabricг de cherestea, Оn felul acesta trecu un ceas, trecurг douг; ei stгteau rezemaюi de zid єi aєteptau sг vinг comisarul. Ciudatг оnfгюiєare aveau acolo, pe litoralul american, la New York, acest югran polonez, cu plete sure єi cu єapca оn colюuri оn cap, єi aceastг fatг din Lipiсce, оn haina ei de pвnzг albastrг єi cu mгtгnii la gвt. Dar oamenii treceau fгrг sг se uite la ei. Acolo, orice chip єi orice port ai avea, nimeni nu se mirг. Mai trecu оncг un ceas. Cerul se оnnora, оncepu sг plouг, dinspre apг veni un vвnt rece єi jilav... Ei stгteau єi aєteptau sг vinг comisarul. Югranul e rгbdгtor din fire, dar cei doi оєi simюeau acum sufletul greu. Pe vapor se simюiserг singuri оn acea mulюime de oameni strгini єi pe оntinsul apei fгrг de sfвrєit, se оmbolnгviserг єi оi cuprinsese spaima. Se rugaserг lui Dumnezeu sг-i оndrume ca pe niєte copii rгtгciюi pe valurile oceanului. Erau оncredinюaюi cг, оndatг ce vor pune piciorul pe uscat, nenorocirile se vor sfвrєi. Dar iatг cг acum sosiserг. Se aflau оntr-un oraє mare, dar оn oraєul acesta, оn mijlocul acestei larme de oameni, se simюirг deodatг mai singuri єi mai оnfricoєaюi decвt pe vapor. Comisarul nu venea. Ce se vor face dacг nu va veni deloc, dacг neamюul i-o fi оnєelat? La acest gвnd sгrmanele lor inimi de югrani se cutremurarг de spaimг. Ce se vor face? Vor pieri, fгrг doar єi poate, Оntre timp, vвntul le pгtrundea prin юoale, ploaia оi uda. — Nu юi-e frig, Marysia? оntrebг Wawrzon. — Ba mi-e frig, tatг, rгspunse fata. Orologiile din oraє bгturг оncг un ceas оncepu sг se оntunece. Forfota din port оncetг; pe strгzi se aprinserг, felinarele: oraєul pгrea cufundat оntr-o mare de lumini puternice. Muncitorii din port porneau cгtre oraє, оn cete mai mari sau mai mici, cвntвnd cu glasuri rгguєite Yankee Doodle[117]. Cu оncetul, bulevardul se liniєti cu totul. Clгdirea vгmii fu оnchisг. Ei stгteau єi aєteptau sг vinг comisarul. Оn sfвrєit, veni noaptea, єi asupra portului se aєternu o liniєte deplinг. Numai cвnd єi cвnd, coєurile оntunecate ale vapoarelor aruncau, fвєвind, snopi de scвntei, care se mistuiau оn beznг, sau vuia vreun val, izbindu-se de digul de piatrг. Uneori se auzea, cвte un cвntec de marinar beat, care se оntorcea pe vapor; luminile pгleau, оnvгluite оn ceaюг. Ei aєteptau mereu. Chiar dacг n-ar fi vrut sг aєtepte, оncotro sг apuce, ce sг facг, pe cine sг оntrebe, unde sг-єi culce capetele trudite? Frigul оi pгtrundea tot mai adвnc єi le era foame. De-ar fi avut mгcar un acoperiє deasupra capului, cг-i udase ploaia pвnг la piele! Ah! Comisarul n-a venit єi nici nu va veni, pentru cг asemenea comisar nu existг! Neamюul era agent al unei companii de transporturi, avea procente pentru fiecare „bucatг”, єi altceva mai mult decвt atвt nu єtia. Wawrzon simюi cг se clatinг pe picioare, cг o greutate uriaєг оl оnfundг оn pгmвnt, cг desigur mвnia lui Dumnezeu atвrna deasupra capului sгu. Suferea єi aєtepta, cum numai un югran este оn stare sг aєtepte. Glasul fetei, tremurвnd de frig, оi trezi parcг dintr-o amorюealг: — Tatг! — Taci! Nimeni nu se оndurг de noi. — Hai sг ne оntoarcem la Lipiсce... — Du-te єi te оneacг... — Doamne-Dumnezeule! єopti Marysia cu glas stins. Pe Wawrzon оl cuprinse jalea. — Sгrmana de tine, orfanг!... Poate cг Dumnezeu se va оndura mгcar de tine... Dar ea nu-l auzea. Cu capul sprijinit de zid, оnchisese ochii. O cuprinsese un somn оntrerupt, greoi, оnfierbвntat, iar оn vis i se aratг ca оntr-o cadrг satul Lipiсce єi auzi un cвntec оn felul celui pe care-l cвnta Jaњiek grгjdarul: „Uite o crгiюг! Uite o domniюг! Єi-a-mpletit din buruianг Mвndrг coroniюг”. Оn portul New York, cele dintвi raze ale dimineюii cгzurг pe apг, pe catarge єi pe clгdirea vгmii. Оn lumina slabг a zorilor de-abia se puteau lгmuri cele douг fгpturi care dormeau lвngг zid, cu feюele gгlbejite єi оnvineюite, ninse, nemiєcate, parcг ar fi fost moarte. Dar оn cartea vieюii lor nu fuseserг оntoarse decвt cele dintвi file; pe celelalte le vom povesti оn paginile ce urmeazг. II. La New York
Cгlгtorul care intrг оn New York prin larga arterг a Broadway-ului єi se оndreaptг cгtre port, оn direcюia Chatham Square, dupг ce trece prin vreo zece strгzi alгturate, dг peste o parte a oraєului tot mai sгracг, tot mai pгrгginitг єi mai tristг. Uliюele sunt tot mai оnguste. Casele, clгdite pare-se оncг de pe vremea coloniєtilor olandezi, au crгpat єi s-au strвmbat de-a lungul anilor: acoperiєurile s-au teєit, tencuiala de pe ziduri a cгzut, iar zidurile au intrat atвt de adвnc оn pгmвnt, оncвt din ferestrele subsolurilor nu se mai poate vedea din stradг decвt partea de sus. Aici, faюadele cele mai ciudat scгlвmbate iau locul liniilor drepte, care sunt atвt fie preюuite оn America. Zidurile єi acoperiєurile – unele mai оnalte, altele mai scunde – se оmbulzesc unul deasupra altuia. Din cauzг cг aceastг parte a oraєului e aєezatг pe litoral, оntr-o adвnciturг, bгltoacele de pe uliюele desfundate nu se zvвntг aproape niciodatг, iar micile locuri virane, оmprejmuite pe toate laturile cu ziduri, par niєte iazuri cu apг stгtutг, mвloasг єi оntunecatг. Ferestrele caselor cu pereюii jupuiюi se oglindesc jalnic оn aceste ape murdare, оmpestriюate de hвrtii, cartoane, cioburi de sticlг, fгrвme de lemn єi bucгюi de fier de la lгzile de pe vapoare. Strгzi оntregi sunt pline cu asemenea gunoaie sau, mai bine-zis, cu straturi de glod, care le acoperг pe toatг оntinderea lor. Aici se pot vedea la tot pasul sгrгcia omeneascг, neorвnduiala єi murdгria. Оn acest cartier se aflг aєa-numitele boarding-house-uri, adicг hanuri, unde pentru doi dolari pe sгptгmвnг poюi avea casг єi masг; tot оn acest cartier se aflг єi tavernele sau bar-room-urile, de unde pescarii de balene recruteazг tot felul de vagabonzi pentru vapoarele lor; sunt apoi agenюiile neoficiale pentru Venezuela, Ecuador єi Brazilia, care recruteazг coloniєti pentru юinuturile ecuatoriale, sporind astfel оn chip considerabil numгrul victimelor pe care le face febra оn acele юinuturi; birturi care-єi hrгnesc clienюii cu carne sгratг, stridii putrede єi peєte din cel pe care apa оnsгєi оl aruncг la югrm: tripouri clandestine, spгlгtorii chinezeєti, tot felul de spelunci pentru marinari; оn sfвrєit, tot aici se aflг adevгratele tainiюe ale crimei єi mizeriei, ale foamei єi lacrimilor. Єi totuєi, оn aceastг parte a oraєului este foarte multг miєcare, pentru cг aici stau emigranюii care nu єi-au gгsit adгpost deocamdatг nici chiar оn оncгperile cazгrmilor Castle Garden єi nici nu vor sau nu pot sг se ducг оn aєa-numitele work-house-uri, adicг оn aziluri pentru sгraci, ci se strвng оn cartierul acesta, unde locuiesc, trгiesc єi mor. Pe de altг parte, se poate spune cг dacг emigranюii sunt scursura societгюii europene, atuncea locuitorii acestor fundгturi sunt scursura acestor emigraюii. Oamenii aceєtia trвndгvesc, parte din lipsг de lucru, iar parte din plгcerea de a nu munci. Din aceastг cauzг, aici se aud deseori focuri de revolver, strigгte de ajutor, юipete rгguєite de furie, cвntece irlandeze de beюie sau urletele negrilor care se оncaierг. Оn tot lungul zilei, cete оntregi de vagabonzi cu pгlгrii sparte єi cu lulele оn gurг stau єi cascг gura la meciurile de box, punвnd єi rгmгєaguri, care merg de la un cent pвnг la cinci cenюi pentru un ochi scos. Copiii albilor єi micii negri cu pгrul creю, оn loc sг se duca la єcoalг, hoinгresc pe strгzi, bгtвnd darabana cu bucгюi de coaste de vacг sau cгutвnd prin noroi resturi de legume, portocale єi banane; irlandeze chinuite de foame оntind mвna la trecгtorii mai bine оmbrгcaюi, dacг din оntвmplare se rгtгceєte vreunul prin partea locului! Оn aceastг gheenг omeneascг оi gгsim єi pe vechii noєtri cunoscuюi: Wawrzon Toporek єi fiicг-sa, Marysia. Bogгюia pe care o aєteptau a fost un vis, єi tot ca un vis s-a spulberat, iar realitatea, li s-a оnfгюiєat sub forma, unei odгiюe оnguste оnfundate оn pгmвnt, cu o singurг fereastrг, єi aceea cu geamul spart. Pe pereюii odгii se vгd pete de mucegai єi dвre de igrasie; lвngг perete se aflг o sobг de fier mвncatг de ruginг єi gгuritг єi o masг cu trei picioare; оntr-un ungher, un braю de paie de orz юine loc de pat. Asta e tot. Bгtrвnul Wawrzon, stвnd оn genunchi оn faюa sobei, scurmг оn cenuєa stinsг, poate s-o fi ascuns pe undeva vreun cartof, cгutare zadarnicг, la care de douг zile se оntoarce totuєi mereu. Marysia stг pe paie cu mвinile pe genunchi єi se uitг юintг оn podea. Fata este bolnavг єi slгbitг. Pare tot Marysia de odinioarг, dar obrajii rumeni i s-au scofвlcit. Are o faюг gгlbejitг єi bolnгvicioasг, єi tot chipul parcг i s-a micєorat; numai ochii par mai mari, cu privirea lor neclintitг. Aerul stricat, frгmвntгrile sufleteєti єi mвncarea sгrгcгcioasг au lгsat urme pe obrajii ei. Trгiau numai cu cartofi, dar de douг zile nici cartofi n-au mai avut. Nu mai єtiau ce au sг facг mвine єi cu ce au sг-єi mai юinг zilele. Se оmpliniserг trei luni de cвnd locuiau pe uliюa aceea, de cвnd stгteau оn acea hrubг єi nu era nici o mirare cг banii se sfвrєiserг. Bгtrвnul „Wawrzon a оncercat sг-єi gгseascг de lucru, dar nimeni nu оnюelegea nici mгcar ce vrea; s-a dus оn port, cu gвndul sг care єi el lгzi єi saci cu cгrbuni pe vapoare, dar nu avea roabг, єi chiar dacг ar fi avut, irlandezii l-ar fi luat pe loc la bгtaie; a vrut sг lucreze cu toporul la construcюia docurilor, dar єi acolo a fost bгtut. Єi apoi, ce fel de muncitor poate fi un om care nu pricepe nici mгcar ce i se spune? Unde punea mвna, de orice se apuca, оncotro se оndrepta, оl luau оn batjocurг, оl оmpingeau, оl bгteau; aєa cг n-a gгsit nimic, n-a putut sг cвєtige un ban de nicгieri єi nici sг se оmprumute. De atвtea necazuri, оi albise pгrul, nu mai avea nici o nгdejde; banii se sfвrєiserг єi оncepu foamea. Оn юarг, оntre ai lui, dacг ar fi pierdut tot ce avea, dacг l-ar fi alungat copiii din casг, nu i-ar fi rгmas decвt sг-єi ia toiagul оn mвnг, sг se aєeze la o rгscruce de drumuri, sub o troiюг sau la uєa unei biserici єi sг cвnte: „Doamne milostive, primeєte plвnsul meu оnsвngerat”. Dar tot ar fi trecut pe acolo vreun domn єi i-ar fi dat vreun ban: o doamnг, oprind trгsura, ar fi trimis copilul cu cвюiva gologani оn mвnuюele-i trandafirii єi cu ochii mari оndreptaюi cгtre cerєetor; un югran i-ar fi dat o bucatг de pвine, o femeie – o bucatг de slгninг, єi єi-ar fi putut duce zilele, fie chiar єi ca pasгrea cerului, care nici nu arг, nici nu seamгnг. Оn afarг de aceasta, acolo, sub o troiюг a rгstignirii, ar avea deasupra-i braюele lui Cristos, sus cerul, iar de jur оmprejur ogoarele, єi оn liniєtea aceea de la юarг, Dumnezeu i-ar fi auzit cвntarea. Dar aici, оn oraєul гsta, era un vuiet оnspгimвntгtor, ca оntr-o maєinг uriaєг; fiecare dг buzna єi nu se uitг decвt оnaintea lui, оncвt nimeni nu poate lua seama la nenorocirea altuia. Aici te apucг ameюeala, nu mai єtii ce sг faci, ochii nu izbutesc sг cuprindг tot ce vгd, iar gвndul nu poate sг le urmгreascг pe toate. Aici totul e ciudat, strгin, duєmгnos, єi atвt de repezit, оncвt chiar єi cel care poate sг se descurce оn acest єuvoi, pвnг la urmг tot e zvвrlit de viaюг, rostogolindu-se єi sfгrвmвndu-se ca o oalг de lut. Eh, cвtг deosebire! Acolo, la Lipiсce, оn satul acela liniєtit, Wawrzon era gospodar єi ajutor de primar, oamenii оl cinsteau, avea un acoperiє deasupra capului єi un blid de mвncare, care nu-i lipsea nici оntr-o zi; iar duminica se ducea la bisericг єi aprindea o lumвnare; aici оnsг, era cel din urmг dintre toюi, era ca un cinic rгtгcit оntr-o curte strгinг, tremurвnd de fricг, gheboєat єi flгmвnd, оn primele zile ale nenorocirii iui, deseori amintirile-i spuneau: „Mai bine era la Lipiсce”. Iar conєtiinюa оi striga: Wawrzon, de ce-ai plecat din satul tгu, de la Lipiсce?” De ce? Pentru cг єi pe el оl pгrгsise Dumnezeu. Omul єi-ar fi dus mai departe crucea, ar fi suferit, dacг undeva, оnaintea lui, s-ar fi zгrit sfвrєitul acestui drum greu; єtia оnsг foarte bine cг pedeapsa lui Dumnezeu va fi tot mai asprг cu fiecare zi ce trecea єi cг оn fiecare dimineaюг soarele va lumina sгrгcia lui єi a copilei sale, sгrгcie care era din ce оn ce mai crвncenг. Єi atuncea, ce-i mai rгmвnea? Sг-єi facг un laю la funie, sг-єi spunг rugгciunea єi sг se spвnzure? Югranul nu clipeєte оn faюa morюii, dar ce avea sг se оntвmple cu fata? Cвnd se gвndea la toate acestea, simюea nu numai cг l-a pгrгsit Dumnezeu, dar cг-l pгrгseєte єi mintea. Nu se zгrea nici o razг de luminг оn bezna care se оntindea оnaintea lui єi оn durerea pe care nici mгcar nu putea sг o mгrturiseascг. Tot mai greu оl sfredelea dorul de satul lui, Lipiсce! Zi єi noapte оl chinuia nostalgia, єi-l chinuia cu atвt mai cumplit, cu cвt nu se dumirea ce este aceastг suferinюг, nu єtia ce-i lipseєte єi nu pricepea cгtre ce tinde sufletul lui de югran, chinuit de durere; el jinduia dupг codrul de brad, dupг cвmpul єi casele acoperite cu paie; jinduia dupг domnii єi югranii lui, dupг preotul din sat єi dupг tot ce vieюuia acolo, sub bucata de cer care acoperea pгmвntul lui de baєtinг, pгmвntul de care inima omului, cвnd se lipeєte, nu se mai desprinde, iar cвnd se desprinde, sвngereazг. Югranul simюea parcг chemarea pгmвntului. Uneori оi venea sг-єi smulgг pгrul din cap єi sг se dea cu capul de pereюi, sa se arunce la pгmвnt єi sг urle ca un cвine priponit оn lanю sau sг strige ca оntr-o dezlгnюuire de nebunie, pe cine? Nu єtia nici el. Sub aceastг necunoscutг povarг se frвngea, se prгbuєea, iar oraєul acela strгin vuia necontenit. Toporek gemea єi-l chema pe Isus, dar acolo nu se afla nici o cruce єi nimeni nu rгspundea; numai oraєul vuia, vuia mereu, iar fata єedea pe paie, cu ochii юintiюi оn pгmвnt, flгmвndг єi tгcutг оn suferinюa ei. Ciudat lucru! Stгtea laolaltг cu fata, єi deseori treceau zile оntregi fгrг ca vreunul sг scoatг un cuvвnt. Trгiau ca doi duєmani. Nu le era la оndemвna єi le venea greu sг trгiascг aєa, dar despre ce ar оi putut sг vorbeascг? De rгnile deschise, e mai bine sг nu te atingi! Sг spunг, de pildг, cг nu mai au nici un ban оn buzunar, nici un cartof оn sobг єi cг nu gгsesc оn mintea lor nici o scгpare? De altfel, nici oamenii nu le-au venit cu nimic оn ajutor. La New York trгiesc foarte mulюi polonezi, dar оn cartierul Chatham Sqimre nu locuieєte nici unul mai cu stare. Este adevгrat cг оn a doua sгptгmвnг de la sosirea lor au cunoscut douг familii poloneze, una din Silezia, iar cealaltг chiar de lвngг Poznaс, dar єi acestea flгmвnzeau de multг vreme. Silezienii pierduserг doi copii, iar al treilea era bolnav, єi totuєi, оn starea asta, copilul dormea, de douг sгptгmвni, оmpreunг cu ai lui, оntr-o gurг de pod єi nu avea de mвncare decвt ceea ce gгseau pe strгzi. Mai tвrziu, au fost duєi toюi la spital єi nu se єtia ce s-a mai оntвmplat cu ei. Nici celeilalte familii nu-i mergea mai bine, ba chiar оi mergea mai rгu, cгci tatгl se apucase de bгuturг. Marysia оi dгduse ajutor femeii cвt putuse, dar acum ea оnsгєi avea nevoie sг fie ajutatг. Ar fi putut, ce-i drept, sг se ducг оmpreunг cu tatг-sгu la biserica polonг din Hoboken[118]. Preotul ar fi dat cel puюin de єtire celorlalюi, dar parcг єtiau cг existг acolo vreo bisericг polonг sau vreun preot polon? Puteau ei sг se оnюeleagг cu cineva? Sг оntrebe pe cineva? Оn felul acesta, cu fiecare cent cheltuit, ei coborau оncг o treaptг оn prгpastia sгrгciei. Оn clipa aceea, el stгtea оn faюa sobei, iar ea pe paie. Trecu un ceas, trecurг douг. Оn odaie se оntuneca tot mai tare, pentru cг, deєi era pe la amiazг, dinspre apг se ridica o ceaюг grea єi pгtrunzгtoare, aєa cum se оntвmplг adesea primгvara. Deєi afarг era cald, оn casг amвndoi tremurau de frig. Оn cele din urmг, Wawrzon оєi pierdu nгdejdea cг va mai gгsi ceva оn cenuєг. — Marysia, spuse el, nu mг mai юin puterile єi nici pe tine nu te mai юin. Am sг mг duc la malul apei ca sг prind cвteva lemne. Vom face mгcar foc оn sobг, єi poate voi gгsi єi ceva de mвncare. Fata nu rгspunse nimic, iar el plecг. Se deprinsese sг se ducг оn port єi sг prindг de pe apг scвnduri de lгzi azvвrlite de pe vapoare єi aruncate de valuri la mal. Aєa fac toюi cei care nu au cu ce sг-єi cumpere cгrbuni. Din оndeletnicirea, aceasta, se alegea adesea cu cвteva ghionturi, dar uneori scгpa, єi cвteodatг se оntвmpla sг gгseascг єi ceva de mвncare, resturi de legume stricate, aruncate de pe vapoare; dar cu acest prilej, umblвnd aєa prin ceaюг єi cгutвnd ceea ce nu pierduse, uneori mai uita de nenorocirea, єi de dorul lui, care-l rodeau cumplit. Оn sfвrєit, ajunse la malul apei, dar pentru cг era tocmai vremea lunch[119]-ului, pe югrm nu se aflau decвt vreo cвюiva puєtani, care, ce-i drept, оncepurг оndatг, sг strige la el єi sг-l оmproaєte cu gogoloaie de glod єi cu scoici, dar nu-l nimerirг. Pe apг se legгnau o mulюime de scвndurele: un val le apropia, altul le depгrta. Оn scurtг vreme, izbuti sг prindг destule. Pe valuri se legгnau єi niєte grгmгjoare de verdeaюг. Poate cг printre ele era єi ceva de mвncare, dar, fiind mai uєoare, nu ajungeau pвnг la mal, aєa cг nu putu sг le ajungг. Bгieюii aruncau frвnghii єi оn felul acesta le trгgeau cгtre ei. Neavвnd frвnghie, ei stгtea єi se uita cu lгcomie, aєteptвnd sг plece puєtanii, ca sг mai scormoneascг printre resturi, mвncвnd ceea ce i se pгrea bun de mвncat. Faptul cг fata era єi ea flгmвndг nu-l preocupa, deloc. De data aceasta, оnsг, soarta-i fu mai prielnicг, оntorcвndu-se acasг, vгzu o cгruюг mere оncгrcatг cu cartofi, care оn drum spre port se оmpotmolise оn noroi єi nu era chip s-o urneascг din loc. Wawrzon puse umгrul la roatг єi оmpreunг cu cгruюaєul оncepu sa оmpingг din rгsputeri. Era greu єi-l dureau єalele, dar оn cele din urmг caii smucirг, єi cгruюa ieєi din noroi; fiind оnsг оncгrcatг cu vвrf, o mulюime de cartofi cгzurг pe jos. Cгruюaєul nici nu se gвndea sг-i strвngг. Оi mulюumi lui Wawrzon pentru ajutor, strigг cгtre cai: Get up[120]! єi оєi vгzu de drum. Wawrzon se nгpusti pe loc sг adune cartofii, оi strвnse lacom cu mвinile, care-i tremurau, оi bгgг оn sвn, єi оn aceeaєi clipг se simюi cu inima mai uєuratг. Cвnd eєti flгmвnd, o bucatг de pвine gгsitг юi se pare o fericire; de aceea, югranul, оntorcвndu-se acasг, mormгia оncet: — Da, sг mulюumim Celui de Sus cг єi-a plecat ochii la nenorocirea noastrг. Avem lemne, єi fata are sг facг focul; avem єi cartofi pentru douг mese. Dumnezeu este milostiv. Casa are sг fie mai veselг. Nici fata n-a mвncat de-o zi єi jumгtate, aєa cг are sг se bucure єi ea. Dumnezeu este milostiv! Gвndind astfel, юinea оntr-o mвnг scвndurile, iar cu cealaltг se tot cгuta mereu, sг nu-i fi cгzut vreun cartof din sвn. Ducea cu el o comoarг de preю; ridicг deci ochii cu recunoєtinюг cгtre cer єi iarгєi оncepu sг mormгie: — Taman chibzuiam cum sг fur cвюiva, єi cвnd colo, fгrг sг fur, au cгzut singuri din cгruюг. Dacг n-aюi mвncat, aveюi sг mвncaюi! Dumnezeu este milostiv! Cвnd o vedea cг am adus cartofi, Marysia o sг se ridice оndatг, de pe paie. Dar de la plecarea Iui, Marysia nu se urnise din ungherul ei. Uneori, cвnd se оntвmpla ca Wawrzon sг aducг, dimineaюa lemne, ea se ridica sг aprindг focul оn sobг, aducea apг, mвnca ce se gгsea, єi dupг aceea, ceasuri оntregi stгtea la gura sobei єi se uitг оn foc. Odinioarг cгutase єi ea de lucru. Fusese chiar angajatг la un boarding-house sг spele vasele єi sг mгture, dar pentru cг nimeri, nu se putea оnюelege cu ea єi оmplinea greєit poruncile pe care nu le pricepea, dupг vreo douг zile au dat-o afarг. Dupг aceea nici n-a mai cгutat єi nici n-a mai gгsit nimic. Zile оntregi stгtea оn casг, temвndu-se sг iasг оn stradг, pentru cг irlandezii єi marinarii beюi se agгюau de ea. Trвndгvia asta o fгcea sг se simtг єi mai nenorocitг. Nostalgia o rodea, cum roade rugina fierul. Era mai nenorocitг chiar decвt „Wawrzon, pentru cг pe lвngг foame єi toate chinurile pe care le оndura, pe lвngг cг ajunsese sг creadг cг pentru ei nu mai existг nici ieєire, nici scгpare, nici viitor, pe lвngг cг-i era tare dor de satul lor, Lipiсce, ea mai avea єi suferinюa gвndurilor ei, care se оntorceau necontenit cгtre Jaњko grгjdarul. Este adevгrat cг el оi jurase єi оi spusese: „Unde te vei duce tu, acolo voi fi єi eu”, dar ea atuncea pleca sг se facг doamnг єi moєieriюг, iar acum cвt de mult se schimbaserг toate! El era argat la curte, оєi avea gospodгria lui, moєtenitг de la pгrinюi, iar ea ajunsese atвt de sгracг єi atвt de flгmвndг, ca un єoarece din biserica de la Lipiсce. Va mai veni el oare? Єi chiar dacг va veni, o va strвnge iar la piept? Оi va spune: „Sгrmana de tine!”? sau, dimpotrivг: „Pleacг de-aici, fatг de cerєetor!”? Ce zestre avea ea acum? Niєte zdrenюe! La Lipiсce ar lгtra-o єi cвinii, єi totuєi ceva o trгgea оntr-acolo, uite aєa! Ce bucuros ar fi sufletul ei dacг ar putea sг iasг din ea єi sг zboare, ca o rвndunea, peste ape, єi chiar dacг ar fi sг moarг, sг moarг acolo. Acolo este el, Jasiek, єi chiar dacг el o fi uitat-o, ei оi este tare drag! Numai lвngг el єi-ar gгsi liniєtea, єi bucuria, єi fericirea, numai lвngг el, dintre toюi oamenii din lume! Cвnd focul ardea оn sobг єi foamea nu o mai chinuia cum o chinuie astгzi, flгcгrile, sвsвind, оmproєcвnd scвntei, pвlpвind, tremurвnd, оi vorbeau despre Lipiсce єi-i aminteau cum altгdatг stгtea la єezгtoare оmpreunг cu alte fete єi torcea. Jaњko, cum intra pe uєг, striga: „Marysia, hai la preot, cг mi-eєti dragг!” Iar ea оi rгspundea: „Taci, stricatule!” Єi se simюea atвt de bine єi era atвt de veselг, taman ca atuncea cвnd o lua la joc, trгgвnd-o voiniceєte din ungherul odгii drept оn mijlocul dansului, iar ea, acoperindu-єi ochii cu palma, оi spunea оn єoaptг: „Du-te-ncolo, cг mi-e ruєine!” Cвnd flгcгrile оi stвrneau toate amintirile astea, o podideau lacrimile; dar acum, cвnd ardea focul оn sobг, nu mai plвngea, pentru cг atвta a plвns, оncвt nu mai avea lacrimi. Uneori i se pгrea cг lacrimile o оnгbuєг, revгrsвndu-se parcг оnгuntrul ei, оn piept. Se simюea truditг єi istovitг; nu mai avea putere nici mгcar sг se gвndeascг; de altfel, оєi оndura tortura оn tгcere, uitвndu-se drept оnainte, cu ochii mari, ca o pasгre chinuitг. Tot-aєa se uita єi acum, оntinsг pe paie. Оntre timp, se deschise uєa odгii. Crezвnd cг este taicг-sгu, Marysia nu ridicг ochii decвt abia cвnd un glas strгin spuse: — Look here![121] Era proprietarul cocioabei оn care locuiau, un mulatru bгtrвn, cu faюa posomorвtг, murdar, rufos, cu fire de tutun оn barbг. Fata, vгzвndu-l, se-оnfricoєг. Trebuiau sг plгteascг un dolar pentru sгptгmвna care venea, оnsг nu mai aveau nici un cent. Nu putea sг-i rгspundг deci decвt prin rugгminюi, de aceea, apropiindu-se de el, оi cuprinse picioarele cu braюele єi оi sгrutг mвna, — Am venit sг-mi iau dolarul! spuse el. Ea оnюelese cuvвntul „dolar” єi, scuturвnd din cap, amestecвnd cuvintele єi оn acelaєi timp uitвndu-se la el cu ochi rugгtori, se strгduia sг-l facг sг оnюeleagг cг au cheltuit tot, cг de douг zile n-au mвncat nimic, cг sunt flгmвnzi єi sг aibг milг de ei. — Dumnezeu sг te rгsplгteascг, preacinstite domn, adause ea оn limba polonг, neєtiind ce sг mai spunг єi ce sг mai facг. Preacinstitul domn nu оnюelese, ce-i drept, cг este preacinstit, dar bгnui cг nu va dobвndi dolarul; єi lucrul acesta оl оnюelese atвt de bine, оncвt apucвnd cu o mвnг bocceaua cu boarfele lor, cu cealaltг o luг pe fatг de braю, o оmpinse uєor pe scarг оn sus, o duse pвnг оn stradг єi, aruncвndu-i lucrurile la picioare, deschise cu aceeaєi nepгsare uєa birtului de alгturea єi strigг: — Hei, Paddy, юi-am fгcut rost de camerг. — All right! rгspunse un glas dinгuntru. Am sг vin la noapte. Dupг aceea, mulatrul se mistui оn coridorul оntunecat, iar fata rгmase singurг оn uliюг. Aєezг bocceaua оntr-o firidг, ca sг nu se tгvгleascг оn noroi єi, sprijinindu-se de zid, aєtepta ca totdeauna, supusг єi tгcutг. Оn ziua aceea, irlandezii beюi care treceau pe stradг nu se mai legarг de ea. Оn casг era оntuneric, dar pe stradг se vedea оncг foarte bine, єi la lumina aceasta, faюa fetei arгta slгbitг, ca dupг o boalг grea. Numai pгrul auriu, ca inul rгmгsese ca odinioarг; оn schimb, buzele i se оnvineюiserг, ochii i se adвnciserг оn fundul capului єi aveau cearcгne оmprejur, iar umerii obrajilor оi ieєeau оn afarг. Arгta ca o floare ofilitг sau ca o fatг оn preajma morюii. Trecгtorii se uitau la ea oarecum cu milг. O bгtrвnг mulatrг o оntrebг ceva, dar, neprimind nici un rгspuns, plecг jignitг. Оntre timp, Wawrzon se оntorcea acasг stгpвnit de acel simюгmвnt d |
